1 Mai plimbatoresc – povestea Dobrogeana

Cum vremea isi face de cap fara masura anul asta, atunci cand planificam o iesire pentru weekendul prelungit 1 – 4 mai am eliminat din start, cu mare parere de rau, destinatiile ideale : Ceahlau, Hasmas, Fagaras, si dupa ce ne-am convins ca la munte vremea avea sa fie rea si foarte rea ne-am intors atentia catre mare. Cand am facut propunerea, reactia a fost ceva de genul :

“Cum ?!? Sa mergem noi la mare de 1 mai, cu toata lumea ? Si ce sa facem acolo, ca Vama nu-i de noi, iar Mamaia nici atat ? »

Dupa ce am scapat de sentimentul de jena evidenta am pus mana pe google maps si am inceput sa caut destinatii in jurul orasului Constanta unde stabilisem ca vom avea cartierul general.

Nu mi-a fost greu sa fac un plan fiindca tot ce a trebuit sa fac a fost sa dau pe satelite view si sa caut cele mai verzi zone. In plus, ma bazam pe gazdele noastre din zona, care stiau cele mai frumoase locuri.

Dupa o usoara munca de convingere, pe 1 mai am pornit la drum, nici prea devreme, nici prea tarziu si pe la pranz eram in Constanta. Fiindca nu puteam rata ziua, am pornit la drum in mare viteza catre Manastirea sfantului Ioan Casian. Nu am ajuns prea repede fiindca lanurile cu rapita ne faceau cu ochiul, norii aratau numai bine, si spiritul de vacanta ne indemna sa hoinarim fara grija timpului.

Asa am intrat si noi in categoria celor 90% din romani care si-au facut poze in rapita, cu singura diferenta ca le pastram pentru uz intern, publicandu-le doar pe cele fara personaje, dupa cum se vede mai jos.

DSC_9217

Tot in drum spre manastire am oprit sa vizitam o gara foarte veche, dar nu prea am putut, fiindca lucratorii garii intinsesera o masa festiva de 1 mai chiar in fata intrarii, gratarul incins era prin preajma, asa ca am dat un ocol larg cladirii si ne-am vazut de drum ca sa nu deranjam oamenii de la masa.

DSC_9318

Manastirea Ioan Casian este in constructie sau renovare, asa ca am admirat bisericuta doar la exterior indreptandu-ne direct catre potecuta care ducea catre pestera.

DSC_9548

 

In fata privelistii deschise catre podisul Casimcei am ramas fara cuvinte. Frumusete imposibil de pus in cuvinte si greu de surprins cu aparatul foto ni se asternea la picioare, incepand cu lacul Casian albastru, cu trei insule verzi, pana la campurile nesfarsite marginite de uriasele eoliene care au impanzit Dobrogea in ultimii ani.

Podisul Casimcei vazut din pestera Sf. Ioan Casian

Podisul Casimcei vazut din pestera Sf. Ioan Casian

Si lacul albastru:

DSC_9368

Dupa manastirea Casian am avut ideea, nu tocmai inspirata, de a vizita cheile Dobrogei. Le-am vazut in viteza, din masina, cu mare dificultate, printre fumul de la gratare, in sunet de manele si generatoare, printre castele gonflabile si alte aparitii socante pentru o zona protejata.

DSC_9590

Ca sa atenuam socul, am ales drumul lung si nefinisat prin Gura Dobrogei unde grataristii erau mai putini, dar nu lipseau.

Ziua s-a incheiat intr-o cheie la fel de socanta in Mamaia, unde am putut observa alt gen de petrecareti, cei cu masini mai scumpe decat apartamentul meu si cu pantofi cu toc cui pe plaja, multe substante ingerate si un gen de « petrecere » care ma face sa ma simt batrana si din alt timp si spatiu complet.

A doua zi am hotarat sa lenevim prin zona plajei si a satului de vacanta, alt loc relativ socant care i-a distrat, totusi, pe copilasi. Cea mai memorabila intamplare a zilei a fost cand un tanar, amarat foc, m-a rugat sa ii fac o poza cu telefonul fiindca prietenii lui bausera prea mult inainte si dormeau inca.

DSC_9975

 

A treia zi a fost atat de frumoasa incat m-a facut sa ma gandesc incontinuu la urmatoarea iesire in zona si poate chiar mai departe, o vacanta in care tele-ul sa nu mai stea acasa, cum mi s-a intamplat acum.

Desi ne-am trezit in ceata si am fost urmariti de ea jumatate de zi, am vizitat locuri superbe si ne-am bucurat de peisaje de poveste.

Constanta - Argamum - Enisala - Dunavat - Tulcea - Constanta

Constanta – Argamum – Enisala – Dunavat – Tulcea – Constanta

Drumul ne-a purtat de la Constanta la Cetatea Argamum, pe malul lacului Razim, mai departe am descoperit sub soare zidurile anticei Enisala si ne-am indreptat catre Dunavatul de Jos, acolo unde soseaua se termina si incepe delta cu adevarat.

Enisala cu dragon

Enisala cu dragon

Intre timp, evident, au existat aproape tot atatea opriri cate pasari am vazut si credeti-ma ca pe langa stolurile uriase de berze, frenezia randunicilor pana la pupeze nazdravane, gaste placide si lebede plictisite pana la pelicani speriosi, cormorani, rate si gaste am vazut multe alte pasari pe care nu am avut cum sa le surprind si nici sa le recunosc.

Apusul l-am admirat pe malul lacului Murighiol, in Puflene Resort, un loc foarte frumos, din pacate cu review-uri ingrozitoare pe internet.

ANTIGUA

Drumul de intoarcere a fost lung, dar plin de voie buna, ca mai toate calatoriile in formula care mi-e atat de draga.

Un stol de ganduri

Cu tolba plina de povesti, odihniti si fericiti am plecat acasa in a patra zi, cu gandul ca vom reveni cu corturile in portbagaj si cu aparatele setate pe portrete de pasari. 🙂

Le multumim minunatelor noastre gazde pe care le-am obosit peste masura, stim, dar nu putem sa promitem decat ca data viitoare va fi si mai rau, adica bine. : D

Pentru istoria “ilustrata” va invit sa rasfoiti albumul de mai jos:

1 Mai Plimbatoresc

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: