O tură cu cântec: Vihren ( partea a doua)

  • Mi-au furat sandalele!!
  • Ce???
  • Nu mai sunt sandalele lângă cort.
  • Păi unde le-ai lăsat
  •  Lângă cort, ca și tine, la intrare…
  • Ale mele sunt..
  • Nici ale mele nu sunt..
  • Ba, uite, ale tale sunt..
  • Nu, mai e doar una, cealaltă nu mai e…

Era 6 dimineața și mai câștigasem o oră de somn fiindcă la 5 era mult prea întuneric să strângem corturile. La trezire am descoperit că aveam cu 3 sandale mai puțin decât la culcare, două ale mele și una a Mădălinei.

Puțin mai târziu, cât încă bântuiam năuci în jurul corturilor căutând sandalele, un câine a venit nonșalant cu sandaua mea în gură, intactă.

Yuhu, săndăluțele mele frumoase și aproape noi, am zis, cu speranța că urma să îi găsesc și perechea în aceeași stare, fără probleme pe care să nu le poată rezolva un pachet de șervețele umede.

Potaia, văzând stropul de speranță din ochii mei, a hotărât să îmi strice visul și, până să ne strângem noi sacii de dormit și să ne pregatim de micul dejun, a apărut în gură cu ceva ce semăna vag cu sandaua mea.

Cât de vag? Păi cam așa:

:(

😦

 

  • Și eu ce fac acum? Merg acasă în bocancii de o tonă sau desculță?
  • Dar eu, mai că bâzâia Mădă care, în lipsa cadavrului săndăluței furate, spera în continuare să o găsească întreagă.

Fiindcă sandaua lui Mădă nu apărea, timpul trecea și mai aveam drum lung înainte, am mâncat în viteză și am pornit către cabana Vihren, lăsând corturile la uscat.

La 07:15 eram pe traseu, printre primii. Fiindcă am fost matinali, am găsit parcare chiar lângă cabană. Priveliștea, de cum începi să urci, este de vis, iar vremea se anunța minunată, în ciuda prognozei nefavorabile.

Inceputul traseului

Inceputul traseului

Traseul bandă roșie este relativ lejer, mai ales dacă nu te grăbești, dar noi ne cam grăbeam findcă trebuia să ajungem și acasă în aceeași zi. Grupul nu era tocmai omogen, așa că s-a fracționat ușor în două. Noul aparat foto, pe lângă că este mai greu, este și mai incomod decât vechiul și încă nu am găsit o modalitate de a-l transporta ușor și la îndemână.

Asemenea traseelor din Ro, traseul e estimat pentru supraoameni, la 3 ore. Peisajul mi-a amintit de Retezat și de traseul parcurs spre Vf. Retezat, fiindcă se urcă ușor, ușor mai multe terase, apoi se iese în creastă și de acolo începe urcușul adevărat către vârf, o piramidă impresionantă și, de ce nu, înspăimântătoare.

Priveliștile sunt de vis, crestele și lacurile zărite la tot pasul te lasă fără cuvinte. De unde știu toate astea? Păi parțial de la fața locului, parțial din povești, fiindcă, de data asta, neputând ține pasul cu ritmul alert al echipei, am hotărât să îi aștept la jumătatea traseului, lăsăndu-i să se grăbească spre vârf.

Am rămas pe un platou frumos, cu ochii în lacrimi, fără ceas sau telefon, plină de regrete, dar și conștientă că nu aveam timp pentru ritmul meu și că ritmul meu nu mai e nici măcar ce era odată, că obosesc prea tare să mai apuc să mă bucur de ceea ce văd și nu avea niciun rost să stric bucuria tuturor și tura în sine, încăpățânându-mă să mă târăsc către vârf, oricât de tare mă durea să rămân în urmă, văzând că merg mai departe oameni mult mai în vârstă decât mine, dar care aveau toată ziua la dispoziție și nu aveau de mers 10 ore cu mașina, imediat cum coborau de pe munte…

Cum a fost pe vârf

Cum a fost pe vârf

Am profitat de timp și de experiența în sine să mă bucur de peisaj și de liniște, de singurătate și de soarele fierbinte și, în două ore sau puțin mai mult, oamenii mi s-au alăturat, am mâncat de prânz și am coborât în ritm alert, doar coborârile sunt preferatele mele.

La ora 15:00 eram la un pas de Baderitsa unde ne întâlneam cu o frumusețe de țestoasă, beam o gură de apă rece, ne minunam de câte zeci de mașini erau parcate în zonă și ne grăbeam spre corturi, gândindu-ne dacă o să le mai găsim.

page 3

La corturi a urmat întâlnirea emoționanta a Mădălinei cu sandaua furată și între timp returnată. Am fost invidioasă când am văzut că a ei era ronțăită în proporție de doar 40%, pe când din a mea rămăsese doar talpa.

Am strâns corturile, acum uscate, ne-am bucurat că am coborât atât de repede văzând ce nori umpleau acum cerul și am fost cu greu convinsă că ar fi bine să îi las lui cuțu și cealaltă sanda, să se joace cu ea.

Drumul de întoarcere l-am parcurs în 10 ore, unii bucurându-se că au sandale, alții plângând că nu mai au, unii dormind, alții conducând. La miezul nopții trecusem de vamă și îi cântam lui Mădă la mulți ani pe o melodie specială și îi spuneam că ne pare tare rău ca nu i-am luat sandale de ziua ei.

A fost frumos, dar ar fi fost și mai frumos dacă ajungeam și eu pe vârf, ala că am un plan și o să-l pun în acțiune, imediat ce o să scap de febra musculară.

Detalii tehnice:

 

Traseu întors:  Bansko-Sofia-Ruse-București în 10 ore

Durata traseu spre Vihren: 3 ore la dus, 2.5 ore la întoarcere

Marcaj: banda roșie

Traseul este foarte aglomerat, erau sute de oameni pe el, iar porțiunea de drum cu 2 Km înainte de cabană era plină de mașini când ne-am întors.

Există apă pe traseu fiindcă merge în paralel cu un pârâu care izvorăște dintr-un lăculeț chiar inainte de urcarea in creasta.

Un alt traseu interesant din zonă, pentru cei fără rău de înălțime, este reprezentant de creasta Koncheto;

Benzina în Bulgaria este bună și mai ieftină decât în Ro, sunt nenumărate benzinării OMV și Gazprom unde puteți alimenta;

La dus am întâlnit un singur echipaj de poliție la pândă cu radarul ( în 700 de Km), iar la întoarcere niciunul;

 

Victime

  • Una bucată sandale mov, ronțăite cu mega entuziasm de un cățel simpatic
  • Una bucată sandale gri ronțătite de același individ
  • Una bucată telecomandă Nikon ( pierzător necunoscut)
  • Una bucată capac obiectiv pierdut de Mădă
  • Una bucată trepied uitat acasă ( unde nu îi place deloc)
  • Vânătăi, zgârieturi și febră musculară distribuite uniform între membrii expediției în loc de suveniruri

Temă pentru acasă

  • Robert trebuie să caute versurile melodiei “I would do anything for love” și să le traducă fără Google translate până la următoarea aventură;
  •  Subsemnata va organiza următoarea aventură, ceva mai pașnică și mai normal, sperăm;
  • Fiecare ocupant al mașinii gri va pregăti pentru următorul drum lung câte un CD cu muzica preferată cu care își va tortura partenerii de călătorie;

Cam asta a fost mica noastră aventură de oameni nebuni.

Şi ăştia suntem noi

Şi ăştia suntem noi

 Ne-au servit drept sursă de inspirație în planificarea turei:

În caz că v-a scăpat povestea zilei precedente, o găsiţi AICI

 Albumul:

Vihren (Rila Mountains)- August 2014
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: