Islanda, sau pe unde mi-a ramas inima: Jokulsarlon ( ep 1)

Am mers in locul meu preferat din Islanda, la Jokulsarlon pe cea mai rea vreme posibila. Ploua in rafale atat de puternice incat hainele mele de iarna au cedat nervos in primele 10 minute si s-au transformat intr-un costum de scafandru murat in care am alergat de colo colo ca o nebuna o zi intreaga.  Bocancii ramasesera singurii uscati, dar apoi am uitat sa fiu cu ochii pe valuri cat ma luptam cu trepiedul si cu o bucata stralucitoare de gheata si m-am trezit cu oceanul in sosete.

Vanam cadrul asta. Nu-i asa ca a meritat?

Vanam cadrul asta. Nu-i asa ca a meritat?

Manusile de polar, singurele cu care puteam manevra aparatul, erau mai mult decat ude si inutile, obiectivul nu mai focaliza printre atatea picaturi de apa, colegii mei de drum stateau inghetati in masina si ma injurau, iar eu nu puteam decat sa gandesc cat de frumoasa e viata si ce minune era sa fiu acolo, chiar si pe o vreme mizerabila, cu aparatul gata sa cedeze, cu plaja neagra, perfecta, gheata, valurile si pasarile dansand intr-o simfonie nebuna, mai nebuna decat mine incercand sa tin trepiedul nemiscat cu mainile inghetate si gandindu-ma, stupid, ca mi-ar fi prins bine o umbrela si ca data viitoare voi lua una cu mine.

DSC_4616

Acum doar imaginati-va o Marry Poppins colorata zburand pe deasupra lagunei agatata de o umbrela, cu un trepied in mana, inca incercand sa suprinda cadrul perfect, visul islandez cu munti, ghetari si pasari in zbor.

Cand nu mai faceam fata ploii si frigului ma aruncam in masina ca sa usuc manusile, mainile si sa scurg de apa aparatul. Apoi realizam cat de frumos si nebunesc e ce se intampla afara si o luam de la capat cu alergatul de nauca, cu trepiedul in brate : ba vedeam muntii printre valuri de ceata, ba vedeam valurile agitate si ghetarii leganandu-se de parca erau dintr-un cu totul alt film, ba vedeam focile care pareau sa se miste destul de incet cat sa vedem cat sunt de frumoase, si destul de repede cat sa nu le pot fotografia.

Eterna ora albastra islandeza, de iarna

Eterna ora albastra islandeza, de iarna

Plaja aia neagra plina de bucati perfecte de gheata, lumina aia ingrozitoare, zbuciumul nebunesc al valurilor, o simfonie alerta de trairi si senzatii, goana haotica dupa cadrul perfect cand de fapt traiam clipa perfecta sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodata si pe care imi doresc sa le vizez noapte de noapte pana la urmatoarea calatorie catre tarmul negru caruia as vrea sa ii dedic o vacanta intreaga.

foca

Daca, de fapt cand o sa ma mut in Islanda o sa stau o saptamana pe plaja neagra de la Jokulsarlon cu cortul, singura, « vanand » bucati perfecte de gheata, cer albastru, foci si pasari, dar doar in scopuri fotografice. Evident, o sa imi iau un trepied mai zdravan si un cort pe care o sa il ancorez de ghetar.

Acum o sa va rog sa faceti abstractie de calitatea imaginilor care urmeaza si sa le priviti strict prin ochii unor copii care au obiceiul de a cauta forme si chipuri in nori, in apa si de ce nu, in fragmente de ghetari.

a fish

cast away

pyramid

watchful dog

alien ship

Desi se ajunge greu la Jokulsarlon, laguna merita o zi din timpul vostru. Orice iubitor de natura, geografie, fotografie sau toate trei se va indragosti iremediabil de amalgamul de fenomene si obiective intalnite atat la laguna cat si in drum spre ea. Drumul catre laguna prin centrul insulei trece pe cel mai lung pod din tara, cea mai inalta stanca din interiorul tarii (Lomagnupur), si cel mai inalt varf din Islanda(Hvannadalshnukur), unul pe care am vrea sa urcam data viitoare. Tot in drum se pot vizita ghetari spectaculosi, dar se poate face si ocol spre Hekla, Eyjafjallajokull sau Landmannalaugar. Daca nu stiti ce sunt numele enumerate mai sus cautati-le pe google images si va asigur ca Islanda va va bantui toate visele legate de calatorii mult timp de acum inainte.

Daca vreti sa visati cu adevarat, lasati-va pe mana profesionistilor si vizitati site-urile urmatoare: http://www.iuriebelegurschi.com/ , http://www.dorinbofan.com/ProjectPI. Cei doi mari fotografi au intalnit si trait visul islandez (unul este chiar rezident) si au toata admiratia mea pentru modul in care au reusit sa il deseneze cu lumina si sa ni-l aduca mai aproape, noua, cei mai putin talentati, inspirati sau capabili sa ajunga acolo cu usurinta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: