Cu un picior in Ceahlau si un gand in Nepal

Nu stiu cum se face ca nici nu am taiat bine un punct de pe lista cu locuri de vazut/ lucruri de facut, ca ne loveste o maxima inspiratie care mai naste un punct, sau doua, sau trei pe lista, si ce ma sperie e ca toate sunt din ce in ce mai ambitioase, unele de-a dreptul ridicole avand in vedere ca nu suntem fii de senatori, deputati, notari si nici la 6/49 nu jucam.

Dar cum oamenii sunt liberi sa viseze noi ne bucuram din plin de acest drept si o facem la scara foarte mare. Pana la urma daca o pregatire pentru un ipotetic Nepal este ceea ce am nevoie ca sa ma ambitionez sa urc pe vf Toaca in loc sa merg ca un zombi de Ceahlau pana la Dochia pentru un ceai cald atunci asta este, dam frau liber viselor nepaleze. ( era sa zic annapurneze, dar cred ca abuzez si asa de biata limba romana incapatanandu-ma sa raman despartita de diacritice, asa ca ma abtin).

Sa revin la povestea de baza: Candva prin ianuarie m-am uitat lung la calendar si am zis: in februarie, pe 20 mai exact mergem in Ceahlau cu doua conditii: sa ne ramana bani dupa Dublin si sa fie vreme buna.

Zis si facut, Dublin a fost si a trecut fara cheltuieli majore si vremea se anunta buna asa ca intr-o echipa firava ( tinand cont ca noi mergem in ture cel putin in componenta unei echipe de fotbal, fiind un fel de medie intre turele solitare ale lui Ioan si cohortele oarecum ridicole din turele Christian Dacopat Tour ) de 4 persoane si o bunica am pornit la drum luung.

Cat de lung? Pai cam de la Targoviste la Bucuresti la Focsani la Durau intr-o vineri frumoasa si luunga, ca orice zi respectabila de post.

Am ajuns in Durau spre ora 23:00, spre bucuria gazdei care ne-a aratat pensiunea , ne-a servit cu vin si ne-a invitat sa facem un gratar. Nu i-am stricat bucuria marturisindu-i ca suntem unii vegetarieni convinsi, altii prin alianta montagnarda pe durata weekendului, ci i-am multumit frumos pentru tratatie si invitatia la gratar dupa care am mers sa ne mancam pe furis zacusca, pateul vegetarian si prajiturile raw-vegane.

Dupa un somn scurt, prea scurt, ca orice somn de sambata care se termina inainte de ora 12:00 ne-am trezit, am sarit in echipament, am mancat si am plecat la drum, convinsi mai mult sau mai putin ca o sa ajungem unde ne-am propus. Daca am fi reusit, printr-o minune, sa gasim locuri la Dochia, tura ar fi fost o plimbare lejera de oameni lenesi, pana la cabana, dar asa trebuia sa ne intoarcem tot pe lumina, lucru nu tocmai usor intr-o zi de iarna si mai ales la viteza mea pe traseu.CSI_8959_resized3 In Durau era inca ceata, dar o vedeam ridicandu-se usurel in timp ce urcam spre cab. Fantanele si eram absolut convinsa ca va fi o zi grozava si o tura pe masura, doar turele in care nu vine Mada sunt cele mai frumoase. 😀

Cand am ajuns la Fantanele pentru o scurta pauza si cateva (zeci de) cadre, Ceahlau a hotarat sa imi arate cat poate fi de frumos si a produs cadrul de mai jos. ( n-am gasit alta rima, nici o modalitate eficienta de a o evita) CSI_9014_resized Trebuie sa recunosc, prima tura din an mi-a cauzat ceva emotii pe fondul abandonurilor dureroase din anul trecut, insa m-am incapatanat sa nu cedez si cred ca si la capitolul conditie fizica stateam putin mai bine pe fondul sesiunilor nocturne de T25. Daca nu ati auzit de T25 si my archenemy Shaun T, sunteti niste oameni tare norocosi.

Mai vorbind despre Nepal, mai minunandu-ne de ce nu saluta oamenii pe traseu sau sunt vizibil amuzati cand ii salutam, ba intrebandu-ne de unde vin si incotro se duc cetele de oameni care ne depaseau periodic am ajuns in punctul in care se abandoneaza cararea catre Dochia si incepe ascensiunea catre varful Toaca unde eu nu prea aveam nicio dorinta sa ajung. Acum sa nu ma intelegeti gresit, eram obosita, dar nu asta era motivul ci mai degraba faptul ca ne grabeam si eu hotarasem deja ca trasesem cadrul perfect, cel mai bun din tura, inca de la Fantanele.

Fiindca dragii mei “cuceritori de varfuri” mi-au mai plimbat putin pe la nas ideea de Nepal si mai ales nevoia de antrenament, m-am vazut nevoita sa urc si pe Toaca, cam impotriva vointei mele, dar ce sa fac. Pe varf era mai aglomerat decat la metrou la ora 08:30, dar o parte din oameni ne-au salutat (ura!) si ocolind statia meteo am dat de o stanca inzapezita de care m-am mega indragostit (da, fac mult prea des chestia asta, stiu). CSI_9181_resized De pe Toaca pana la cabana Dochia am mers in pas alert fiindca deja visasem prea mult la un ceai. In fata cabanei soc si groaza, vreo 20 de fumatori parfumau atmosfera. Inauntru, si mai rau, sala de fumatori(!?!), singura in care am gasit locuri la o masa.

Acum este momentul sa va fac o marturisire: Urasc, dar urasc fumul de tigara si oamenii care mi-l baga in nas si ochi, si la fel de tare urasc oamenii care ocupa locuri pe scaun sau pe masa cu haine si genti. La Dochia am avut parte din plin de genul asta de oameni, lucru care m-a socat. Cum naiba sa mergi tu 5 ore pe traseu ca sa te bucuri de reusita fumand? Nu e cam inutil si ironic sa faci asta? Dar nu este si mai ironic sa faci sala de fumatori intr-o cabana din inima muntelui? Acum poate gresesc si fenomenul nu este tipic. Poate ca in weekendul ala la Dochia se intalneau fumatorii anonimi si cabanierii, gazde bune, au zis ca ar fi cazul sa le creeze conditii optime pentru desfasurarea activitatilor preferate, insa noi, nefumatorii, ce vina avem?

Sa nu va suparati pe mine, prieteni fumatori, fiecare face ce vrea cu plamanii si sanatatea lui, insa cand viciile noastre ii afecteaza pe ceilalti lucrurile devin neplacute. Poate ca in Bucuresti am luxul de a alege sa nu intru intr-un club plin de fum, dar la Dochia chiar aveam nevoie de un ceai si un scaun pentru 15 minute si as fi preferat sa nu fie un moment afumat.

Dupa o gustare pe fuga si ceaiul mult visat ( dezamagitor, de altfel) am regasit cu bucurie aerul curat, asta dupa ce ne-am indepartat suficient de cabana. Am stat putin pe ganduri daca se coboram pe alt traseu in Durau,  si sa mergem si la Duruitoarea, insa fiind destul de tarziu am ales drumul deja cunoscut. CSI_9218 Ne-am luptat cu vantul de la cabana pana am ajuns in zona impadurita, dupa care ne-am regrupat si am inceput sa discutam, predominant despre… Stiu, ati ghicit, despre Nepal. Coboararea pana la cab. Fantanele a fost minunata, pe poteca inzapezita visand la Nepal si unii la Siberia (despre planul cu Siberia va povestesc alta data, ok?), iar de la Fantanele in jos, unde zapada se topise a fost un chin cu noroi, stanci si maaare plictiseala. Noroc, totusi, cu planurile despre stiti voi ce si retetele de mancaruri sanatoase. Am ajuns la pensiune pe la 17:30, tocmai bine cat sa ne laude gazda cat de buni suntem. Evident, faptul ca parea sa fie obisnuit cu turisti care ajung intr-o zi cel mult pana la Fantanele dupa care fac gratar, ne-a ajutat putin. CSI_9241 Duminica ne-am ocupat cu intoarcerea acasa, nu neaparat pe drumul cel mai scurt, dar stiti cum e cand ai rude in drumul spre casa, nu poti sa ne le vizitezi, mai ales cand te conving cu pastrav la gratar, poale-n brau si tort. Dupa tura Adi ne-a comunicat statistica acesteia inregistrata de ceasul Alinei si ne-a spus ca ne putem lauda cu ea, ceea ce iata ca fac acum:

          Distanta parcusa: 15 km (tur/retur)
          Diferenta de nivel: 1050 m.
–          Viteza medie dus: 1.4 km/h
–          Viteza medie intors: 2.5 km/h
–          Viteza maxima atinsa: 12 km/h
Eu partea cu 12 Km/h nu mi-o amintesc, dar merg pe incredere. 😉
A fost frumos rau in Ceahlau si mai vrem, mergem la vara inca o data cu mic si mare si o sa ne luptam pentru locuri la Dochia daca va fi nevoie, nu ca o sa avem musai nevoie de ele, dar visez la un cer instelat vazut din Ceahlau, de rasarit si apus nici nu mai zic.
 Albumul turei e scurt, ca mai toate din ultima vreme, insa cred ca merita sa va aruncati un ochi pe el. Njoy!
February 2015 – Ceahlau
Advertisements

One Response

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: