Amintiri din paradis – Pointe des Chateaux

Ştiaţi că Guadelupa este de fapt un arhipelag, nu o insulă, şi că până şi ceea ce este în mod normal cunoscut ca fiind insula Guadelupa sunt de fapt două insule fooarte apropiate, dar cât se poate de diferite ?

 Noi am facut naveta între insule zilnic, timp de o săptămână până să aflăm că râuleţul pe care îl traversam şi de câte 4 ori pe zi era de fapt canalul dintre Basse Terre şi Grande Terre.

Basse Terre, insula vestică, este vulcanică, cu plaje cu nisip negru şi zone muntoase spectaculoase, cascade şi rauri cu ape termale. Grande Terre, insula estică, este calcaroasă, deci plată şi plină de plantaţii de trestie de zahăr şi banane, cu plaje cu nisipuri aurii.

Daca Guadelupa este un fluture pe harta lumii, Point des Chateaux este vârful aripii drepte, cea calcaroasă şi apreciată pentru plajele de revistă, cu nisip auriu şi ape bleu turcoaz.

               cid:image001.png@01D18901.0E41F030

 Drumul spre Pointe des Chateaux este, ca mai toate drumurile din Guadelupa, frumos, iar în plus, oriunde ai merge la stânga sau la dreapta după ce treci de Saint Francois o să găseşti drumuri care duc la plaje ascunse de mici crânguri numai bune de agăţat hamacul.

 CSI_8969

Am ajuns la destinaţie destul de dimineaţă după standarde guadalupene, nu şi după ale noastre, treziţi fiind de la 6 ca de obicei şi după lungi sesiuni de vânat colibri în gradină şi bălăceli în piscină. ( scuzaţi rima, a fost involuntara)

Am început cu o scurtă incursiune în zona Les Salines unde am pândit sau am fost pândiţi, depinde cu interpretaţi cadrul de mai jos, de crabi verzui, asemenea stâncilor pe care locuiau.

CSI_8501

Câţi ochişori curioşi puteţi găsi în imagine?

 Undeva în larg valurile se spărgeau cu zgomot de stânci şi am recunoscut imediat energia nestavilită a Atlanticului, atât de vibrantă după multe zile în care fundalul sonor fusese asigurat doar de clipocitul lin şi îmbrăţişarea caldă a mării Caraibilor.

După scurta incursiune în Grande Anse am pornit prin parcarea mărginită de tarabe cu produse locale pitoreşti  spre Pointe des Colibris, varful pe care tronează o cruce uriaşă şi care oferă şi cel mai bun punct de belvedere.

CSI_8586

Am ales să pornim spre cruce traversand poate una din cele mai frumoase plaje din Guadelupa, Anse des Chateaux, plajă care este cunoscută şi ca una din cele mai periculoase din arhipelag. Furia cu care oceanul ia cu asalt plaja este incredibilă, iar odată ce ai păşit pe nisipul fin ai senzaţia că eşti sub nivelul mării şi valurile furioase ar putea veni oricând să te măture dacă nu ar fi oprite de un zid invizibil.

 CSI_8576

Priveliştea din drum spre cruce şi de la cruce este bulversantă fiindcă nu ştii către ce să priveşti mai degrabă. Către La Desirade care se vede în zare ca o mega fortareaţă, către stâncile din plan apropiat care par să fie dinozauri adormiţi, către golfurile asaltate în ritm alert de ape pe cât de frumoase pe atât de nervoase.

 

Dacă va exista o dată viitoare când să vizitez Guadelupa ea va include cu siguranţă un răsarit şi/ sau un apus la Pointe des Chateaux, poate chiar o zi întreagă de vânat nori, valuri şi stânci în plin elan creator de forme, sunete şi culori. Chiar şi în puţinul timp petrecut cu aparatul în mână acum şi tot cred că acolo am surprins unele din cele mai frumoase fotografii ale mele cu oceanul în rol principal.

a turner

 Ai putea să te crezi la capătul lumii în Pointe des Chateaux dacă nu ar fi siluetele câtorva insule din arhipelag să îţi amintească discret că lumea e mult mai mare decăt tinzi să crezi uneori, prins în euforia clipei aproape perfecte.

Senzaţia de capăt al lumii a glisat usor spre cea de sfârşit al lumii odată cu norii negri care au monopolizat orizontul şi au făcut marea şi mai nervoasă, dar şi mai albastră.

CSI_8838

A urmat o frumuseţe de ploaie tropicală, goana noastră printr-un crâng, pe o potecă întortocheată şi plină de capcane, şi o lungă aşteptare să fim recuperati din parcare de către ghizii noştri, plecaţi în căutare de plaje pustii.

 Întelepţi ca  întotdeauna, un pic prea târziu, am concluzionat de sub prosoapele de plajă care nu faceau decât să ne ude şi mai rău că este foarte bine să îţi iei în fiecare zi pelerina de ploaie cu tine, dar că ar fi şi mai bine să nu o laşi în maşina odată ce porneşti în drumeţie.

CSI_8854

Copacul revelaţiilor

Din Point des Chateaux am plecat spre plaja fără nume unde ne-am revendicat o poiană şi am pregatit şi savurat un grătar antilez cu peşte, « sauce chien », orez cu fasole( slow cooked) şi banane la grătar cu rom şi cocos ras, toate udate bine cu planteur sau suc de maracuja, cel mai bun din lume.

 Vă întrebaţi dacă sosul chien chiar este cu chien şi ce este acela plateur ? Ei bine, cu puţin noroc vă voi răspunde la aceste întrebări în episoadele urmatoare într-un text dedicat mâncării creole.

 Vă las până atunci să vă delectaţi cu încă o serie de cadre din crângul magic care a răsunat în ritm de tobe şi voie bună o întreagă după-amiază. Fiindca am fotografiat doar când nu ploua cu găleata, şi când nu vânam scoici uriaşe în ocean, cadrele sunt puţine, dar numai bune pentru rememorat sau imaginat o duminică aproape perfectă, chiar dacă udă, pe o plajă pustie, la Atlantic.

Va urma…

Dacă aţi ajuns cu cititul până aici s-ar putea să vă placă şi relatarea primei întâlniri cu jungla tropicală în drum spre  Chutes du Carbet.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: