• Best Of:

  • Archive

  • Advertisements

Valea Horoabei

Cel mai bun semn ca am imbatranit, pe langa numarul postarilor pe blog, este numarul iesirilor de weekend din ultima vreme. Evident, exista multe explicatii solide pentru faptul ca ne petrecem tot mai multe weekenduri ostatici in oras in loc sa colindam tara in lung si lat, dar exista o parte a inimii care nu vrea sa inteleaga cum vine treaba asta cu responsabilitati si cu atat mai putin notiunea de economie.

Cand inima ne impinge prea tare sa iesim din casa si din monotonie in ciuda caldurii si a oboselii cronice, ca niste oameni batrani si responsabili ne gandim unde am putea merge cel mai aproape. Asa se face ca acum vreo doua weekenduri am ales o destinate pasnica pentru tura/ plimbarea care avea sa sa dovedeasca foarte frumoasa si plina de surprize placute : Valea Horoabei.

Valea Horoabei are o reputatie de traseu periculos, un nemarcat vesnic amenintat cu inchiderea fiindca ar fi periculos si ar necesita acces doar sub supravegherea salvamont. Dupa ce am parcurs traseul cu usurinta, e drept, intr-o perioada in care apa lipsea cu desavarsire din zona stancoasa, nu vad niciun motiv pentru care traseul nu ar fi marcat si deschis publicului.

 

Desi nemarcat, traseul este usor de gasit datorita indicatorului imens care iti arata directia corecta dupa care tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti firul vaii pana incepe urcusul lin pe langa apa. Dupa cateva minute de urcus abrupt apare prima cascada care iti confirma ca esti pe drumul cel bun.

Sincer, cand am auzit de valea Horoabei imi imaginasem un traseu asemanator cu cel din Valea lui Stan, dar partea stancoasa, care necesita atentie si catarare pe stanci cu ajutorul cablurilor si scarilor metalice, este mult mai mica, poate nu reprezinta nici 30% din lungimea vaii.

Cu toate astea, traseul este frumos, chiar spectaculos, cu caderi de apa frumoase, arcade, numai bun pentru o iesire relaxanta care nu rezulta in dureri de picioare si plamani in pragul imploziei.

 

Odata intrat pe firul vaii, desi ochii sunt obisnuiti sa caute marcajele, iti dai seama repede ca traseul poate fi unul singur si nu e loc de rataciri, desi am vazut un grup care parea hotarat sa mearga exclusiv pe unde nu trebuia.

Partea cea mai frumoasa a traseului este asta :

Imediat dupa zona dintre stanci traseul continua urmand firul apei printre jenepeni, vegetatie luxurianta si roiuri de musculite care mi-au amintit de traseul spre Vf Retezat. Dupa iesirea din vale, marcata de aparitia a doua stane, exista doua variante de traseu de intoarcere : in stanga spre saua Strunga sau in dreapta, un pic pieptis pana se iese intr-o poteca ce coboara apoi spre Padina.

Am incercat sa identific si sa marchez pe Google maps traseul si a iesit desenul de mai jos. Daca ma insel amarnic astept sa fiu linsata in piata publica sau pe vreun grup de facebook de montaniarzi infocati, altfel, sper sa va fie de folos imaginea.

Traseu Horoabelor si retur

Traseu V Horoabei si retur ( foto G Maps + my mad drawing skills)

 

Ideea este simpla, odata iesiti din zona de jnepeni, cand apar cele doua stane « in cadru », se urca spre dreapta 10 – 15 m pana se intalneste un drum care poate fi urmat pana jos in Padina in pas lejer.

_blog

De aici spre dreapta pana la poteca

Noi am avut placerea de a parcurge vreo trei sferturi de traseu in echipa largita dupa ce o intrebare legata de traseu ne-a facut sa ne marim grupul cu doi companioni, cu care am schimbat cu placere impresii despre orice si am mai baut si o bere la sfarsit de traseu.

DSC_4960_blog

Chiar ma gandeam ca tot mai des intalnim pe munte grupuri cu oameni morocanosi, care nu saluta sau o fac fara sa ridice privirea de la nivelul bocancului si ca vremurile cand legai prietenii pe munte sunt de mult apuse cand au aparut I si D sa ne arate ca lucrurile nu stau chiar asa, ca muntele e inca plin de oameni faini, trebuie doar sa ii descoperi in multitudinea de oameni pusi pe « cucerit » munti, bifat trasee si alte activitati competitive in sensul negativ al cuvantului, care nu lasa loc de comunicare cu « strainii ».

La initiativa nou descoperitilor parteneri de drum am improvizat un traseu de intoarcere inedit, pe firul raului prin valea Ursului ( daca am inteles corect), traseu improvizat care ne-a purtat prin apa, pe stanci si busteni pana in fara intrarii la manastire unde am avut parte de “bucuria” revenirii la civilizatie, sau cum se cheama  nebunia din Padina din weekend.

A fost o tura  plimbare frumoasa, cu vreme excelenta si o companie pe masura, asa ca ne pregatim cu nerabdare pentru “data viitoare”.

DSC_5099_blog

La “terasa” in Padina

Va urma un album, candva, probabil mai spre iarna. 🙂

P.S Va rog sa ma scuzati pentru lipsa acuta de diacritice, am observant ca scrisul in limba romana corecta si sfanta imi ucide creativitatea, iar corectorul meu este in vacanta asa ca va livrez un produs brut, de cizelat ulterior.  Daca sunt cuvinte cu sens ambiguu pe fondul lipsei de diacritice sau doar vreti sa ma luati peste picior puteti sa o faceti aici prin intermediul unui comentariu sau pe facebook, dar acolo doar dupa ce dati un like la pagina.

Advertisements

Hidden messages

DSC_4816.JPG

…written in stone

O tura in dunga: Parangul Mare

De ce in dunga? Pentru ca sosete :)

De ce in dunga? Pentru ca sosete 🙂

2014 a inceput spectaculos, cu o iesire « tropicala » in ianuarie si se va incheia si mai spectaculos, zic eu, cu o vacanta islandeza, pe intuneric, la inceputul lui decembrie.

Problema cea mare a fost ce facem intre timp si inca ramane o problema fiindca planurile s-au incapatanat sa nu se concretizeze. Intai am zis ca mergem in Crimea, dar s-au gasit rusii sa ne strice planurile cu un mic razboi. Apoi am facut sute de alte versiuni de planuri care nu au reusit sa se concretizeze, motiv de mare suparare, pana recent.

Weekendul trecut, insa, proaspat licentiati, reveniti din proiecte sau simpli evadati de la serviciu am cautat refugiu pe munte intr-o tura nebuna, nebuna, nebuna.

Tura a inceput vineri la 17 :00 cand am fugit de la birou direct catre Petrosani, zona telescaunului, unde am ajuns pe la miezul noptii fiindca am incurcat drumurile si in loc sa mergem de la Valcea la Tg Jiu si Petrosani am mers pe la Dragasani si de acolo la Tg Jiu pe drumuri lungi, prin localitati si printre dealuri.

Atentie, drumul de la Tg Jiu la Petrosani este un cosmar in lucru, cu aprox 20 de semafoare care restrictioneaza accesul in zone cu lucrari ample. Timpul estimat de parcurgere a distantei dintre cele doua orase se tripleaza, cel putin, in conditiile astea.

Dupa multi nervi si mult oboseala am reusit, insa, sa ajungem si am pus cortul in primul loc gasit, printre case si pensiuni. A urmat o noapte in care am beneficiat de concertul neobosit a cohorte intregi de caini care s-au asigurat ca nu inchidem ochii niciun minut.

Dimineata a sosit ca o binecuvantare, asa ca am strans cortul cu mare entuziasm, ne-am aruncat bagajele in masina de-a valma si am pornit cu elan catre telescaun.

La 09:00 trecute fix ne-am luat bilet de dus la telescaun ( 11,5 lei/ persoana) si ne-am bucurat de priveliste in timp ce tremuram temeinic de frig in telescaun.

Sus, am intalnit un haos greu de imaginat, cu cladiri urate si foarte urate, fara fir de iarba, santuri sapate si lasate neacoperite, imaginea clasica a unei statiuni neingrijite, pe timp de vara.

Dupa doar 15 minute de urcus am ajuns insa la portiunea verde si frumoasa. Varful Parangul mare, tinta noastra, parea atat de departe incat ne-am intrebat, ca mai de fiecare data, daca noi chiar o sa ajungem acolo.

 traseu

Probabil ca traseul de inceput, lejer, pe linie de nivel, are tocmai scopul de a te face sa nu iti pierzi entuziasmul dupa ce vezi pe panoul informativ cam pe unde ti-ai propus sa ajungi de acasa, unde lucrurile par intotdeauna mai frumoase si mult mai usoare.

Mai vioi si mai voiosi decat am fi crezut ca putem fi dupa o noapte de cosmar ( cu caini maraind la cort, dar nu in vis) am descoperit cu incantare un Parang cu totul altfel decat ma asteptam.

Nu stiu sigur de ce, insa imi imaginasem intodeauna Parangul ca pe un munte banal, nicidecum fratele mai mic, dar la fel de frumos al Retezatului. Poate a fost de vina ziua foarte frumoasa, poate dorul de munte si nevoia de liniste, natura si creste verzi, dar am petrecut o zi intreaga mirandu-ma cat de frumos e  si bucurandu-ma de surpriza.

Rhodo2

Traseul este placut, si pana si portiunile care par dificile se parcurg usor, doar ca este lung si sub un soare cotropitor sau din contra, in bataia vantului, oboseala se instaleaza.

Apa nu se gaseste pe traseu, asa ca va recomand sa va luati provizii serioase. Singurul izvor (din zapada topita, cred) se gaseste in apropierea refugiului Carja, dar trebuie coborat destul de mult pentru a ajunge la el, noi l-am descoperit la intoarcere si am preferat sa nu mai coboram pana la el.

Ca tot am pomenit de refugiu, acesta este foarte frumos, asezat intr-o zona perfecta si plin cu mancare lasata pentru cei care au nevoie.

Ca sa nu va plictisesc cu prea multe epitete si metafore va las cu o descriere a traseului in imagini si revin la sfarsit cu detaliile tehnice ale traseului.

 

Ref. Carja

Ref. Carja

                                                                          *

valley

 

 

                                                                         *

DSC_6487

                                                                      *

Oameni si "tai" :)

Oameni si “tai” 🙂

                                                                          *

Mesaj pentru Adi si Aura :)

Mesaj pentru Adi si Aura 🙂

                                                                      *

Vf. Parangul Mare, 2519m

Vf. Parangul Mare, 2519m

Traseul parcurs : Statie imbarcare telescaun – Complex Turistic Parang – Vf. Parangul Mic (2074m) – Refugiul Carja – Vf. Carja (2405m) – Vf. Stoinita (2417m) – Vf. Gemanarea (2468m)– Vf. Parangul Mare (2519m).

 Durata estimata traseu : 4,5 – 5 ore.

Durata reala traseu: 6 ore ( 4 ore de mers, 2 de pauza)

Traseu parcurs in sens invers: 3 ore de pe varf la Complex Turistic Parang

 Telescaunul se inchide la 15:30 asa ca toti cei care revin de pe traseu dupa aceasta ora trebuie sa coboare si ultima portiune pe jos, tot traseu banda rosie, inca vreo ora ( tinand cont de oboseala anterior acumulata si durerile de picioare).

Traseul coboara pe langa stalpii de telescaun pana in apropierea stalpului nr. 5 dupa care merge in stanga, iese in sat si dupa o scurtatura abrupta ajunge la statia de telescaun.

Cu pauzele de rigoare si cu vreo 40 de minute suplimentare de odihna la complex Parang unde am savurat cate o halba de apa ( nu glumesc) la intoarcere, traseul inceput la ora 09 :00 s-a sfarsit la ora 21 :30 cand am ajuns la masina parcata in fata telescaunului.

Cateva ore mai tarziu, spre dimineata, ajungeam acasa, in Bucuresti, dupa o cina/ mic dejun la Dedulesti, multe reprize de dezmortire si joc de glezne prin parcari si cu o jumatate de ora de somn intr-o benzinarie. 😀 Au urmat un somn lung si tratamente intense cu creme, apa termala si mult iaurt. 

 Victime : genunchiul meu drept care scartaie la coborari de la tura de pe Olimp, 60% din pielea lui Mada care a capatat culoarea homarului bine gatit si soferul nostru drag care se pregatea sa conduca pana acasa.

  Victima colaterala : orgoliul meu dupa ce prieteni buni mi-au spus ca faceam fotografii mai frumoase cu D90-ul decat am facut sambata cu D7100 in teste. L

Fiindca tot am amintit de fotografii, zona telescaunului atat in statia de imbarcare cat si sus este foarte ofertanta noaptea, cu privelisti spectaculoase in jur, cu orase luminate si siluetele muntilor inconjuratori. Merita mers special pentru fotografie de noapte si petrecut o seara senina pe Parangul mic. Vineri noaptea, la nici 200 m de telescaun am vazut doi pui de vulpe trecand strada J

  Urmeaza o tura si mai si, de care ma tem ingrozitor, dar va voi povesti despre ea la timpul potrivit. Un album nu chiar atat de rau, in ciuda parerilor carcotasilor, poate fi rasfoit chiar aici :

Iulie 2014, Parang

 Yours truly, DarkClaudS

Ai inchis marea in ochi

ai inchis marea in ochi

Nomads

Nomazi

Cu capul in nori

Parâng, comoara ascunsă.

Parâng, comoara ascunsă.

%d bloggers like this: