Madeira şi ale ei levadas

Probabil că aţi observat pasiunea mea pentru insule în general din ultimele călătorii. Dacă se mai întâmplă să fie localizate pe lângă tropice  sau ecuator şi să fie vulcanice atunci cu siguranţă le iubesc.

csi_1948

Madeira

Îmi plac insulele nu doar fiindcă îmbină pe suprafeţe mici forme de relief foarte diferite şi evident, spectaculoase, dar şi fiindcă viaţa pe o insulă implică o mai mare apropiere între oameni, un adevărat simţ al apartenenţei la o comunitate, iar clima mai blândă face oamenii să fie mai relaxaţi şi mai prietenoşi.

Pe lângă toate astea, viaţa pe o insulă stimulează şi creativitatea şi inovaţia locuitorilor care trebuie să găsească soluţii ingenioase pentru a se descurca cu puţinele resurse aflate la dispoziţie.

Aşa s-au născut prin secolul 16, levadas, canalele de irigare specifice insulei Madeira, astăzi ajungând să acopere peste 2100 de kilometri şi reprezentând la început o metodă de a colecta apa de pe versanţi şi a o livra oriunde este nevoie pentru irigaţii, şi mai nou o  sursă de “materie primă” pentru micro hidrocentrale.

Fiindcă este tipic insularilor să fie creativi şi inventivi, levadas au devenit nu doar surse de apă ci şi trasee bine definite de trekking, motiv pentru care nu puteam să ratăm ocazia şi să nu explorăm o levada la pas.

Fiindcă nu am ales noi traseul, acesta nu a fost cel mai spectaculos, nici cel mai lung, dar a fost o plimbare plăcută într-un peisaj parcă desprins din visele mele: munte, mare, cer albastru, nori pufoşi şi vegetaţie luxuriantă în care să te tot pierzi.

csi_1788

Levada do alecrim s-a numit traseul  de doar 3 kilometri pe lângă o levada cu apă cristalină, traseu al cărui apogeu l-a constituit o cascadă drăguţă, numai bună pentru o baie în timpul verii.

Cum noi am aterizat în Madeira odată cu un val de frig tot ce am putut face a fost să explorăm lacul de la baza cascadei cu mijloacele din dotare, respectiv cu GoPro-ul, ce-i drept cu rezultate spectaculoase fiindcă deşi sunt artificiale, levadas sunt pline cu păstrăvi.

DCIM100GOPRO

Troutception

Cam aşa au arătat punctele culminante ale traseului, un amestec genial de natură dezlănţuită coabitând perfect cu intervenţia umană, creată cu un scop, dar şi cu respect pentru natură şi locuitorii ei de drept.

Fiindcă am parcurs doar vreo 3 din cei 2000 de kilometri de levadas am un motiv temeinic să revin cândva în Madeira, ca de altfel în cam toate locurile prin care am fost până acum, poate în afară de Sicilia cea consumatoare de neuroni, dar Sicilia este o altă poveste. 🙂

Până la neplăcutul subiect Sicilia vor urma, însă, poveşti frumoase cu mare, soare şi….balene.

Advertisements
%d bloggers like this: