• Best Of:

  • Archive

  • Advertisements

Cast Away

DSC_0036

Advertisements

Alternate history..

…or the other leg of the trousers of time. Houses like this make me think “what if”?  What if I would live there cooking in the hanging pot, washing by hand the clothes of my family, taking care of the goats and being incredibly free without even knowing it? Would I be happy, would I be sad? Would I dream of all the things I now own, but fail to make me happy?

DSC_0189

I think I might have stumbled upon a very strange version of heaven.

 

1 Mai plimbatoresc – povestea Dobrogeana

Cum vremea isi face de cap fara masura anul asta, atunci cand planificam o iesire pentru weekendul prelungit 1 – 4 mai am eliminat din start, cu mare parere de rau, destinatiile ideale : Ceahlau, Hasmas, Fagaras, si dupa ce ne-am convins ca la munte vremea avea sa fie rea si foarte rea ne-am intors atentia catre mare. Cand am facut propunerea, reactia a fost ceva de genul :

“Cum ?!? Sa mergem noi la mare de 1 mai, cu toata lumea ? Si ce sa facem acolo, ca Vama nu-i de noi, iar Mamaia nici atat ? »

Dupa ce am scapat de sentimentul de jena evidenta am pus mana pe google maps si am inceput sa caut destinatii in jurul orasului Constanta unde stabilisem ca vom avea cartierul general.

Nu mi-a fost greu sa fac un plan fiindca tot ce a trebuit sa fac a fost sa dau pe satelite view si sa caut cele mai verzi zone. In plus, ma bazam pe gazdele noastre din zona, care stiau cele mai frumoase locuri.

Dupa o usoara munca de convingere, pe 1 mai am pornit la drum, nici prea devreme, nici prea tarziu si pe la pranz eram in Constanta. Fiindca nu puteam rata ziua, am pornit la drum in mare viteza catre Manastirea sfantului Ioan Casian. Nu am ajuns prea repede fiindca lanurile cu rapita ne faceau cu ochiul, norii aratau numai bine, si spiritul de vacanta ne indemna sa hoinarim fara grija timpului.

Asa am intrat si noi in categoria celor 90% din romani care si-au facut poze in rapita, cu singura diferenta ca le pastram pentru uz intern, publicandu-le doar pe cele fara personaje, dupa cum se vede mai jos.

DSC_9217

Tot in drum spre manastire am oprit sa vizitam o gara foarte veche, dar nu prea am putut, fiindca lucratorii garii intinsesera o masa festiva de 1 mai chiar in fata intrarii, gratarul incins era prin preajma, asa ca am dat un ocol larg cladirii si ne-am vazut de drum ca sa nu deranjam oamenii de la masa.

DSC_9318

Manastirea Ioan Casian este in constructie sau renovare, asa ca am admirat bisericuta doar la exterior indreptandu-ne direct catre potecuta care ducea catre pestera.

DSC_9548

 

In fata privelistii deschise catre podisul Casimcei am ramas fara cuvinte. Frumusete imposibil de pus in cuvinte si greu de surprins cu aparatul foto ni se asternea la picioare, incepand cu lacul Casian albastru, cu trei insule verzi, pana la campurile nesfarsite marginite de uriasele eoliene care au impanzit Dobrogea in ultimii ani.

Podisul Casimcei vazut din pestera Sf. Ioan Casian

Podisul Casimcei vazut din pestera Sf. Ioan Casian

Si lacul albastru:

DSC_9368

Dupa manastirea Casian am avut ideea, nu tocmai inspirata, de a vizita cheile Dobrogei. Le-am vazut in viteza, din masina, cu mare dificultate, printre fumul de la gratare, in sunet de manele si generatoare, printre castele gonflabile si alte aparitii socante pentru o zona protejata.

DSC_9590

Ca sa atenuam socul, am ales drumul lung si nefinisat prin Gura Dobrogei unde grataristii erau mai putini, dar nu lipseau.

Ziua s-a incheiat intr-o cheie la fel de socanta in Mamaia, unde am putut observa alt gen de petrecareti, cei cu masini mai scumpe decat apartamentul meu si cu pantofi cu toc cui pe plaja, multe substante ingerate si un gen de « petrecere » care ma face sa ma simt batrana si din alt timp si spatiu complet.

A doua zi am hotarat sa lenevim prin zona plajei si a satului de vacanta, alt loc relativ socant care i-a distrat, totusi, pe copilasi. Cea mai memorabila intamplare a zilei a fost cand un tanar, amarat foc, m-a rugat sa ii fac o poza cu telefonul fiindca prietenii lui bausera prea mult inainte si dormeau inca.

DSC_9975

 

A treia zi a fost atat de frumoasa incat m-a facut sa ma gandesc incontinuu la urmatoarea iesire in zona si poate chiar mai departe, o vacanta in care tele-ul sa nu mai stea acasa, cum mi s-a intamplat acum.

Desi ne-am trezit in ceata si am fost urmariti de ea jumatate de zi, am vizitat locuri superbe si ne-am bucurat de peisaje de poveste.

Constanta - Argamum - Enisala - Dunavat - Tulcea - Constanta

Constanta – Argamum – Enisala – Dunavat – Tulcea – Constanta

Drumul ne-a purtat de la Constanta la Cetatea Argamum, pe malul lacului Razim, mai departe am descoperit sub soare zidurile anticei Enisala si ne-am indreptat catre Dunavatul de Jos, acolo unde soseaua se termina si incepe delta cu adevarat.

Enisala cu dragon

Enisala cu dragon

Intre timp, evident, au existat aproape tot atatea opriri cate pasari am vazut si credeti-ma ca pe langa stolurile uriase de berze, frenezia randunicilor pana la pupeze nazdravane, gaste placide si lebede plictisite pana la pelicani speriosi, cormorani, rate si gaste am vazut multe alte pasari pe care nu am avut cum sa le surprind si nici sa le recunosc.

Apusul l-am admirat pe malul lacului Murighiol, in Puflene Resort, un loc foarte frumos, din pacate cu review-uri ingrozitoare pe internet.

ANTIGUA

Drumul de intoarcere a fost lung, dar plin de voie buna, ca mai toate calatoriile in formula care mi-e atat de draga.

Un stol de ganduri

Cu tolba plina de povesti, odihniti si fericiti am plecat acasa in a patra zi, cu gandul ca vom reveni cu corturile in portbagaj si cu aparatele setate pe portrete de pasari. 🙂

Le multumim minunatelor noastre gazde pe care le-am obosit peste masura, stim, dar nu putem sa promitem decat ca data viitoare va fi si mai rau, adica bine. : D

Pentru istoria “ilustrata” va invit sa rasfoiti albumul de mai jos:

1 Mai Plimbatoresc

 

 

 

Dobrogea mea

 

Verde crud, verde nou, cer albastru si nori de vata de zahar.

DSC_9445

Cetati antice, lacuri albastre si atata viata care palpita in jurul tau inca iti aminteste ca esti viu, oricat de demult ai fi uitat lectia asta.

DSC_0511

Te trezesti din somnul greu al sufletului inchis prea des intre pereti prea gri si vise prea egoiste.

Uiti de serviciu, de probleme, de rate si liste de cumparaturi. Uiti sa fii egoist, suparat, robot corporatist, sa alergi dupa succesul efemer masurat in bani.

Te trezesti fiindca te doare sufletul de atata frumusete transpusa in verde, in albastru, in stoluri de berze care danseaza in cer, in campuri cu flori si lanuri survolate cu frenezie de mii de randunici.

DSC_0458

Frumusetea e o clipa de singuratate la malul marii, in care esti tu si gandurile tale si vantul bate usor, si o voce de striga de departe, dar o ignori.

DSC_0365

Frumusetea e un mar de asta toamna, zarit in geamul unei casute in care te gandesti ca ai putea locui cu fericirea daca ai putea sa te dezveti de tot ce s-a incapatanat societatea sa te invete ca e normal, ca inseamna succes si reusita, dupa standardele ei marunte.

DSC_0463

Fericirea e zborul grabit al pasarilor de pe lac, e declansarea butonului aparatului foto si sentimentul ca ai capturat clipa perfect, si ca o poti lua cu tine, acasa, ca sa te faca sa uiti, de cate ori vei vrea, ca viata nu se reduce la 8 ore in fata calculatorului ci la cele 8 secunde cand nu doar ca ai admirat natura, dar ai fost natura, viu si perfect scufundat in prezent, asemenea tuturor vietuitoarelor din jur.

DSC_0723

Nu ai cum sa nu te intalnesti cu fericirea si frumusetea in Dobrogea fiindca Dobrogea e viata pura, viata la superlativ si asteapta, ca o mama buna, sa te faca sa uiti de toate povestindu-ti despre un million de vieti mici ce-i umplu sufletul cu triluri si povesti derulate sub cel mai albastru cer pe care l-ai vazut vreodata.

page 1

Dobrogea

DSC_9455

This is Dobrogea, a land of magic and beauty to get lost in for a lifetime.

Macin – calatorie intr-un vis

 Dobrogea seamana cu romanele lui Murakami, ratacesti intr-o lume plina de exotism la limita fina dintre real si fantastic, gata oricand sa pasesti gresit si sa te pierzi in una din cele doua lumi.

Esti abia la 370 de metri inaltime dar parca ai privi spre lume de dincolo de nori. Privesti in zare si nu esti niciodata sigur daca formele pe care le intrezasesti pe colinele incredibil de verzi sunt copaci infloriti sau oi fantastice.

Timpul insusi devine parca elastic si din cand in cand, ai impresia ca ai alunecat direct in preistorie si iti croiesti drum ocolind mamuti si oua uriase de dinozaur in timp ce pe dinozauri ii zaresti doar din cand in cand, cu coada ochiului. 

Intamplarea a facut ca Macinul sa fie singurul munte din tara si pe o raza de 300 de kilometri pe care vremea se anunta frumoasa in weekend-ul prelungit 2 – 4 Iunie asa ca am renuntat la ture posibile in Fagaras sau Piatra Craiului si ne-am indreptat in directia opusa, catre Dunare, unde am debarcat parca intr-o poveste.

Nu stiu in ce masura a contribuit la atmosfera starea mea de spirit si cat a fost farmecul irezistibil al Macinului, dar efectul ramane acelasi.

Am lasat in urma orasul gri si serviciul care devine pe alocuri ingrozitor si am pasit intr-o poveste care a sters orice urma de tristete si suparare chiar daca doar pentru cateva zile.

Fiecare detaliu al calatoriei a avut farmecul lui, de la drumul printre campuri de maci la calatoria cu bacul, la padurea scufundata si testoasa care ne-a iesit in intampinare inainte de a ajunge in camping.

 

Locul de cort in sine parea desprins dintr-o poveste, la fel florile si crestele scaldate in lumina calduta a apusului.

 

Traseul banda albastra incepe chiar din spatele campingului si fiindca durata prevazuta este de doar 5 ore, duminica dimineata nu ne-am trezit foarte devreme iar cand ne-am trezit, totul in jur indemna la visare asa ca abia pe la ora 10:00 am plecat pe traseu fara sa banuim cat de spectaculos era de fapt.

 

 

Dupa o scurta urcare si o intalnire cu un pui de testoasa am ajuns in creasta de unde se intindea o priveliste absolut surprinzatoare in toate cele 4 zari.

 

Stanci in forme care te indemnau sa dai frau liber imaginatiei, campia nesfarsita, verde sau galbena, strabatuta de drumuri prafuite si punctata de copaci alburii, flori si fluturi, un peisaj de vis complet diferit de ceea ce ne imaginasem ca ar insemna Macinul.

 

5 ore au trecut fara sa simtim altceva decat soarele arzator si lipsa apei in timp ce am cutreierat de la un grup de stanci la altul, am facut pauze lungi si  ne-am incarcat bateriile pentru cateva saptamani cu privelisti ca cele de mai jos:

 

*

 

*

Albumul complet se gaseste, ca de obicei, AICI

Which way for the weekend?

%d bloggers like this: