• Best Of:

  • Archive

  • Advertisements

Amintiri din paradis – Pointe des Chateaux

Ştiaţi că Guadelupa este de fapt un arhipelag, nu o insulă, şi că până şi ceea ce este în mod normal cunoscut ca fiind insula Guadelupa sunt de fapt două insule fooarte apropiate, dar cât se poate de diferite ?

 Noi am facut naveta între insule zilnic, timp de o săptămână până să aflăm că râuleţul pe care îl traversam şi de câte 4 ori pe zi era de fapt canalul dintre Basse Terre şi Grande Terre.

Basse Terre, insula vestică, este vulcanică, cu plaje cu nisip negru şi zone muntoase spectaculoase, cascade şi rauri cu ape termale. Grande Terre, insula estică, este calcaroasă, deci plată şi plină de plantaţii de trestie de zahăr şi banane, cu plaje cu nisipuri aurii.

Daca Guadelupa este un fluture pe harta lumii, Point des Chateaux este vârful aripii drepte, cea calcaroasă şi apreciată pentru plajele de revistă, cu nisip auriu şi ape bleu turcoaz.

               cid:image001.png@01D18901.0E41F030

 Drumul spre Pointe des Chateaux este, ca mai toate drumurile din Guadelupa, frumos, iar în plus, oriunde ai merge la stânga sau la dreapta după ce treci de Saint Francois o să găseşti drumuri care duc la plaje ascunse de mici crânguri numai bune de agăţat hamacul.

 CSI_8969

Am ajuns la destinaţie destul de dimineaţă după standarde guadalupene, nu şi după ale noastre, treziţi fiind de la 6 ca de obicei şi după lungi sesiuni de vânat colibri în gradină şi bălăceli în piscină. ( scuzaţi rima, a fost involuntara)

Am început cu o scurtă incursiune în zona Les Salines unde am pândit sau am fost pândiţi, depinde cu interpretaţi cadrul de mai jos, de crabi verzui, asemenea stâncilor pe care locuiau.

CSI_8501

Câţi ochişori curioşi puteţi găsi în imagine?

 Undeva în larg valurile se spărgeau cu zgomot de stânci şi am recunoscut imediat energia nestavilită a Atlanticului, atât de vibrantă după multe zile în care fundalul sonor fusese asigurat doar de clipocitul lin şi îmbrăţişarea caldă a mării Caraibilor.

După scurta incursiune în Grande Anse am pornit prin parcarea mărginită de tarabe cu produse locale pitoreşti  spre Pointe des Colibris, varful pe care tronează o cruce uriaşă şi care oferă şi cel mai bun punct de belvedere.

CSI_8586

Am ales să pornim spre cruce traversand poate una din cele mai frumoase plaje din Guadelupa, Anse des Chateaux, plajă care este cunoscută şi ca una din cele mai periculoase din arhipelag. Furia cu care oceanul ia cu asalt plaja este incredibilă, iar odată ce ai păşit pe nisipul fin ai senzaţia că eşti sub nivelul mării şi valurile furioase ar putea veni oricând să te măture dacă nu ar fi oprite de un zid invizibil.

 CSI_8576

Priveliştea din drum spre cruce şi de la cruce este bulversantă fiindcă nu ştii către ce să priveşti mai degrabă. Către La Desirade care se vede în zare ca o mega fortareaţă, către stâncile din plan apropiat care par să fie dinozauri adormiţi, către golfurile asaltate în ritm alert de ape pe cât de frumoase pe atât de nervoase.

 

Dacă va exista o dată viitoare când să vizitez Guadelupa ea va include cu siguranţă un răsarit şi/ sau un apus la Pointe des Chateaux, poate chiar o zi întreagă de vânat nori, valuri şi stânci în plin elan creator de forme, sunete şi culori. Chiar şi în puţinul timp petrecut cu aparatul în mână acum şi tot cred că acolo am surprins unele din cele mai frumoase fotografii ale mele cu oceanul în rol principal.

a turner

 Ai putea să te crezi la capătul lumii în Pointe des Chateaux dacă nu ar fi siluetele câtorva insule din arhipelag să îţi amintească discret că lumea e mult mai mare decăt tinzi să crezi uneori, prins în euforia clipei aproape perfecte.

Senzaţia de capăt al lumii a glisat usor spre cea de sfârşit al lumii odată cu norii negri care au monopolizat orizontul şi au făcut marea şi mai nervoasă, dar şi mai albastră.

CSI_8838

A urmat o frumuseţe de ploaie tropicală, goana noastră printr-un crâng, pe o potecă întortocheată şi plină de capcane, şi o lungă aşteptare să fim recuperati din parcare de către ghizii noştri, plecaţi în căutare de plaje pustii.

 Întelepţi ca  întotdeauna, un pic prea târziu, am concluzionat de sub prosoapele de plajă care nu faceau decât să ne ude şi mai rău că este foarte bine să îţi iei în fiecare zi pelerina de ploaie cu tine, dar că ar fi şi mai bine să nu o laşi în maşina odată ce porneşti în drumeţie.

CSI_8854

Copacul revelaţiilor

Din Point des Chateaux am plecat spre plaja fără nume unde ne-am revendicat o poiană şi am pregatit şi savurat un grătar antilez cu peşte, « sauce chien », orez cu fasole( slow cooked) şi banane la grătar cu rom şi cocos ras, toate udate bine cu planteur sau suc de maracuja, cel mai bun din lume.

 Vă întrebaţi dacă sosul chien chiar este cu chien şi ce este acela plateur ? Ei bine, cu puţin noroc vă voi răspunde la aceste întrebări în episoadele urmatoare într-un text dedicat mâncării creole.

 Vă las până atunci să vă delectaţi cu încă o serie de cadre din crângul magic care a răsunat în ritm de tobe şi voie bună o întreagă după-amiază. Fiindca am fotografiat doar când nu ploua cu găleata, şi când nu vânam scoici uriaşe în ocean, cadrele sunt puţine, dar numai bune pentru rememorat sau imaginat o duminică aproape perfectă, chiar dacă udă, pe o plajă pustie, la Atlantic.

Va urma…

Dacă aţi ajuns cu cititul până aici s-ar putea să vă placă şi relatarea primei întâlniri cu jungla tropicală în drum spre  Chutes du Carbet.

Advertisements

Eye in the Sky

CSI_2181

Amintiri din paradis – Chutes du Carbet

Oamenii vorbesc despre momente Kodak, dar eu nu am crescut cu Kodak ci cu teleenciclopedia aşa că momentele mele speciale din vacanţe sunt momente teleenciclopedia.

La prima întâlnire cu jungla momentul teleenciclopedia a durat câteva ore bune şi a fost printre cele mai intense fiindcă nimic din tot ce poţi citi sau vedea la televizor nu te poate pregăti pentru întâlnirea cu o entitate gigantică şi atât de vie cum se simte pădurea tropicală.

Poate că fotografiile mă vor ajuta să completez atmosfera pe care nu o pot pune în cuvinte destul de grăitoare fără a scrie un roman mai lung şi mai complicat decât Ulysses, aşa că le voi lăsa să vă descrie ele senzaţia scufundării într-o mare caldă de verde şi viaţă alertă.

Am avut prima întâlnire cu jungla tropicală cu ocazia  traseului spre Chutes du Carbet despre care puteţi afla mai multe de aici dacă sunteţi prieteni cu limba franceză. Dacă nu, va trebui să citiţi ce vă povestesc eu mai departe fiindcă francezii din Guadalaupe, ca niste francezi veritabili, nu simt nevoia să îşi traducă site-urile şi în engleză.

Ca mai toate drumurile din Guadelupa, drumul către Chutes du Carbet este idilic, pe şosele perfecte şi printre case frumoase în stil colonial, aşezate armonios printre plantaţii de banane şi trestie de zahăr.

Senzaţia de visare care ne-a cuprins în faţa peisajului care se derula cu rapiditate a fost destrămată brusc, foarte aproape de punctul de plecare în traseu când am descoperit, şocaţi, că iguanele cu care ne întâlnisem până atunci doar pe plaja în Gossier sunt mari căţărătoare în copaci.

CSI_8343

Hmm…..

Dupa o astfel de descoperire începi să priveşti cu alţi ochi ideea unei incursiuni în pădure, deşi mai mult ca sigur iguanele preferau copacii încălziţi de soare de la marginea drumului celor din pădurea mai mereu scufundată în nori şi ceaţă.

Pădurea tropicală, ca orice altă pădure, dupa umila mea parere, este foarte frumoasă chiar dacă într-un fel aparte. Pe cât de frumoasă pe atât este de diferită de tot ceea ce am văzut şi cutreierat până acum în materie de păduri. Luxuriantă, ca o creşă de plante de apartament pe steroizi, umedă şi alunecoasă, cu fructe bizare atârnând de ramuri pe care le priveşti curios până afli că sunt cuiburi de furnici şi grăbeşti pasul fiindcă ai văzut prin filme cum stă treaba cu furnicile ucigaşe din junglă.

CSI_7859

Ploaia şi lumina îngrozitoare au ţinut aparatul foto în husă aşa că am putut să mă concentrez mai mult pe experienţa urcuşului prin ploaia caldă şi printre copacii uriasi, familiari şi nu prea, fiindcă ficuşii trebuie să fie plantele acelea destul de rezistente încât să reziste neglijenţei tale când le ai în apartament, nu copaci în care te-ai putea urca dacă nu ar fi atât de uzi, lipiciosi şi plini de muşchi şi cine ştie câte vieţuitoare cu prea multe picioare.

Vriesea creşte în ghivece de la Ikea, nu în vârful altor copaci, nu ?

 

Ei bine, tot ce ştii despre plantele tale de ghiveci e fals. Ba mai mult, ce creşti tu în ghiveci, după întâlnirea cu adevăratele plante tropicale te face să te simţi un fel de monstru care ţine plante exotice ostatice, subnutrite şi triste când locul lor este la tropice, în păduri în care plouă mereu, iar când nu plouă e ceaţă călduţă, ca o îmbrăţişare.

Traseul prin junglă nu a fost foarte diferit de unul prin padurile noastre, poate doar faptul că traseul era mai bine amenajat şi a părut şi mai greu pe unele porţiuni, după lunile noastre de pauza si pe fondul caldurii cumulate cu umezeala şi cu ameţeala cronică de care se făcea vinovată schimbarea de fus orar.

Căldura te face să îţi pese mai puţin că ai apă şi noroi în bocanci şi asta îţi permite să petreci mai mult timp cu ochii în junglă fiindcă în nebunia verde a miilor de plante nici nu ai putea pătrunde altfel decât cu privirea, totul fiind un amalgam de copaci, liane şi muschi, toate creând un desiş pe care nici nu poţi să-ţi închipui că ai putea să îl străbaţi şi pe care ţi-l poţi imagina cu uşurinţă ca fiind plin de vietăţi periculoase.

Nimic mai fals, jungla din Guadelupa stă foarte prost/ sau foarte bine, depinde cum priveşti problema, la capitolul şerpi şi insecte sau chiar animale periculoase deoarece acum mulţi ani nou veniţii au avut ideea genială de a gestiona problema şerpilor introducând pe insulă mangustele care i-au scăpat de şerpi, dar şi de papagali si alte creaturi mai degraba simpatice…

Prin urmare poţi încerca să petreci o noapte în junglă fără să rişti să mori de altceva decât de frică dacă ai o imaginaţie bogată, sau dacă  vreun băştinaş cu multe picioare te-ar lua, pe întuneric, drept vreo magistrală modernă numai bună pentru incursiuni nocturne în căutarea hranei.

Ciudat, contrar aşteptărilor mele jungla a fost chiar tăcută de dimineaţă până spre amiază cât am colindat în căutarea celei de-a doua cascade Carbet. După simfonia zgomotoasă din fiecare seară petrecută acasa la Michel liniştea din pădure părea de-a dreptul….nepotrivită.

Cred , totuşi că şi broaştele şi insectele din junglă functionează după alt fus orar, nu doar noi.

Întâlnirea cu a doua şi cea mai spectaculoasă cascadă a lui Carbet a fost tot un moment de documentar. Când am ajuns lângă ea gâfâind şi interpretând imnul bocancilor plini cu apă pe vreo 20 de voci ( aka tălpi) , cascada se ascundea sub un văl gros de ceaţă.

Nori buclucaşi se plimbau în jurul micii văi parcă în special ca să mă supere pe mine tăindu-mi vederea spre valea în care ar fi trebuit să se vadă marea Caraibilor şi către cele mai pitoreşti cadre spre care tare aş fi vrut să îndrept obiectivul.

Când mama natură a hotărât că m-a luat destul peste picior, ceaţa a fugit spre vale şi am rămas fără cuvinte în faţa frumuseţii cascadei care până acum stătuse ascunsă atât de bine încât nici nu ştiam că are şi un al doilea nivel.

CSI_7950

M-am jucat multă vreme cu diverse compoziţii încercând să o descopăr pe cea care face cea mai multă dreptate frumuseţii cascadei din inima junglei. Vă las pe voi să judecaţi dacă am reuşit sau nu.

La coborâre am urmat acelaşi traseu, dar pentru variaţie ploaia a hotărât că ne-a chinuit destul şi a plecat spre zone mai inalte şi probabil alţi turişti pe care să îi chinuie puţin.

Două ore mai târziu, cu genunchii tremurând, bocancii plini de noroi, dar cu inimile fredonând genericul ştiţi voi cărei emisiuni ne-am refăcut forţele la Jangal Kafe cu un meniu pe bază de banane, meniu pe care nu l-am fotografiat, fiindcă nu era tocmai fotogenic, însă a fost foarte bun.

Am savurat banane verzi ( vertes) sub formă de chipsuri pentru început, am continuat cu banane prăjite în formă de cartofi prajiti, piure de banane, pui creol, iar în încheiere am făcut cunoştinţă cu desertul care avea să devină leit-motivul vacanţei: banane la grătar scăldate bine în rom, cu cocos ras pe deasupra.

Încă nu ştim cum se face că nu ne-a trecut vreodată prin cap până acum să facem şi banane la gratar, dar este evident că vor fi desertul cel mai des preparat în casele noastre vreme de un an şi mai bine fiindcă este bun, bun, foarte bun.

Informaţii tehnice: Cascadele râului Carbet denumesc, de fapt, o serie de trei cascade din care noi am ajuns la doar două. Prima este şi cea mai accesibilă, la doar 20 de minute de traseu lejer cu plecare din parcarea special amenajată, loc în care se achită şi o taxă de acces de vreo 2 euro. La a doua se ajunge parcurgând un traseu de vreo 2,5 ore de mers serios, traseu amenajat cu scări sau săpat în stâncă pe anumite porţiuni, spre final.

În zile cu vreme bună se poate face baie în bazinul natural creat de a doua cascadă la întâlnirea zgomotoasă cu stânca după căderea de 110 metri.

Un secret bine păstrat de localnici îl reprezintă izvoarele termale din zona cascadelor. Credeţi-mă, după un tur de forţă până la cascade şi înapoi nimic nu este mai frumos decât să urci pe firul unui banal râu de munte pentru a descoperi cu stupoare şi maximă încântare că apa este caldă, în unele cazuri chiar fierbinte şi poţi să te scufunzi atât cât îţi permite timpul în bazine naturale cu apă la peste 35 de grade.

Fiecare traseu pe munte ar trebui dotat cu asemenea băi termale naturale, deşi dacă stau să mă gândesc prea bine ideea asta nu ar prinde în Romania, cel puţin nu în sensul dorit. Ce ştiu sigur este că în Guadelupa nu am găsit pe nimeni spâlandu-şi covoarele în apa calda, am gasit doar cunoscători ai secretului cărora le-am dat bineţe după care le-am invadat băile secrete, dar nu prea.

Ne-an reîntâlnit cu jungla câteva zile mai târziu, când am abordat traseul spre La Soufriere, cel mai înalt vârf din Guadelupa şi Antilele Inferioare, un munte cum nu am mai văzut şi pe care va fi greu să îl surclaseze vreun altul, dar despre el veţi afla mai multe in episodul urmator.

Amintiri din paradis – Chutes du Carbet

 

If you are looking for the perfect offer for a holiday with a twist and the twist being a drum ( Guadeloupean traditional drum) then check out the amazing offers my friends from Holday with a Drum have prepared just for you. They rock at holiday planning, drum teaching and playing and most importantly, memory making.

drum

If I Were a Bird

CSI_2212

If I were a bird… even just for a day. Because the sight of a bird on the canvas of the sky is the one thing that will make my heart flutter ever single time, for as long as I’ll be me.

Pointe des Chateaux, Guadeloupe

pt de chateau 1.JPG

Guadeloupe holiday planner (part 1)

trip feb 2016

Ever since I first went to Gran Canaria in February some years ago I started realizing how nice it is to get away from cold for a while, if possible in the midst of winter. It’s strange that the thought has never crossed my mind before since it is so obvious but we, Romanians, are not that used with such thoughts and behavior.

With us it’s more in the natural trend where if it is winter you go to ski resorts, if you can afford it, or stay at home and only go to the mall on weekends.

Our European friends from the northern countries are quite used to go to sunny places during January and February but the Romanians who do this seem to be outnumbered by those taking photos in ski resorts.

Do not get me wrong, I love both types of getaways but when the opportunity appeared to put on my traveling shoes and search deep in my pockets for money for an airplane ticket my choice was simple: Guadeloupe was the right choice for February 2016.

sunshine

Where in God’s name is Guadeloupe ? 

Guadeloupe is in France.

True statement but also very confusing because Point a Pitre, Guadeloupe’s main city is 6754,34 Km away from Paris.

So Gaudeloupe is in fact one of France’s “région d’outre-mer” with the same political status, currency and language (arguable) as metropolitan France. The culture, on the other hand is completely different and extremely interesting requiring on site research and a lot of history reading.

Distanta P to PaP

How is Guadeloupe?

Heavenly, I would argue without ever stepping foot there but with plenty of reasons given by my online research and stories of friends that went there for a visit and moved there for good some months later.

Imagine a butterly shaped island ( actually two close islands) in the middle of the blue ocean featuring vulcanoes, jungles, the best beaches, amazing marine wildlife and a life rhythm you cannot possibly imagine on Continental Europe. Picture having as neighbors Cuba, the Dominical Republic, Puerto Rico.

Or even better, think of captain Jack Sparrow running towards trouble or away from trouble in one of his adventures. That’s the place, exactly.

pirates_of_the_caribbean_on_stranger_tides_2-wallpaper-1366x768

Have you started packing yet?

How to get there :

If you’re not rich you have to start one year in advance by saving money. If you are rich you are not wasting time reading this so problem solved.

Once you have the money for an airplane ticket and at least the faint possibility of getting more for the rest of expense you can start looking for airplane tickets.

From Romania you have to be aware that you will need to have at least a stop in a major airport. For instance you can go to Paris and then to Point a Pitre and you can buy the tickets separately for each part of the trip. Spending a night or more in Paris in between flights might be an interesting option.

You can look for deals with Air France, Lufthansa or Air Carriben.

The best deal we could get being a bit pressed by external constraints got us ticket at the mesmerizing price of 700 euros per person with AirFrance.( not too bad and not too good considering the distance)

We’ll fly to Paris ( Charles de Gaulle) get a cab or buss to Orly airport and take the second flight to Point a Pitre. Combined duration of fights: 8h50 for going and 10:20 for the return flights.

Just imagining all that time spend reading books gives me goosebumps.

Where to stay:

I told you before that Guadeloupe looks just like a butterfly ( one with pretty crroked wings, but nonetheless a butterly). The capital, Point a Pitre is in between those wings that are very different in terms of looks or as Wikitravel puts it:

  • Basse Terre: green and lush vegetation, mountainous with a sulphuric volcano.
  • Grande Terre: flat and dry with a lot of beaches, some of them very touristic.
CopiedeCopiedecarte_guadeloupe_grande-carte_web-1

Photo from: skyscrapercity.com

We found it practical to stay in the Grande Terre side, in Gossier, closer to the capital city and the touristic area since the island is not that big and we’ll be wandering around a lot.

The accommodation is not very expensive and you can find good deals on booking.com or airbnb.com. The latter charges a fee for booking but contains many houses in idyllic places, the service seems to be superior and for a longer stay you could be in advantage with them.

Beware, you might look for a nice place by the beach, be deceived by the photos and end up spending your holiday in a shack by the beach, which might be cool or not depending on your standards and expectations. Do not trust the photos entirely and try to read between the lines while looking for the perfect place for you.

What to Do? Everything!

This section was meant to be called what to do, but I thought I may be a lot clearer saying: do everything. Nonetheless, I will also provide some tips that coincide greatly with our plan for the holiday.

You can enjoy the perfect beaches and waves, be lazy and overuse sunscreen but you could do that almost anywhere so I think it is best that you put on your walking shoes or swimming fins and do things that are a lot more interesting:

  Trekking and nature walks:hiker

  • Climb “La Soufriere” the highest mountain peak in the Lesser Antilles: 1467 m; there are many easier ways to get to the top but we chose the hardest: an 8 hours trek through the jungle. I’ll let you know how that will turn out
  • Take a walk to Pointe des Chateaux – 1 to 2 hours long walk;
  • Hike to Chutes de Carbet  – 6 hours trek

Trips and cruises: yacht

You can find one night cruises from Guadeloupe to Martinique, Aruba and Barbuda or  Dominica.( I saw quite nice offers starting from 150€, transport and accomodation included); For offers go to: Kiosquedesiles

Chosen method of transportation in between the islands :  l’expres des Illes :

Seside fun:

snorkelSnorkeling and diving are a must in Guadeloupe and everywhere around. For an unforgettable adventure book a flight from Guadeloupe to Grenada and dive in the underwater museum;

If time and money are too short for Grenada you can find a lot of local agencies willing to help you ( more info HERE)

Nightlife and day life fun:

For the full list of the events in Guadeloupe in 2016 go to the official Antilles site.

Mingle with the locals at the Carnival if you plan to go there in February – as we’ll do. Take plenty of photos and enjoy the music, the dancing and the spirit of the place.

That’s all for now, I’ll be back to tell you about the estimated costs, what to pack and other useful information I am still working on.

Yours trully, Logo final

 

 

%d bloggers like this: