• Best Of:

  • Archive

  • Advertisements

Valea Horoabei

Cel mai bun semn ca am imbatranit, pe langa numarul postarilor pe blog, este numarul iesirilor de weekend din ultima vreme. Evident, exista multe explicatii solide pentru faptul ca ne petrecem tot mai multe weekenduri ostatici in oras in loc sa colindam tara in lung si lat, dar exista o parte a inimii care nu vrea sa inteleaga cum vine treaba asta cu responsabilitati si cu atat mai putin notiunea de economie.

Cand inima ne impinge prea tare sa iesim din casa si din monotonie in ciuda caldurii si a oboselii cronice, ca niste oameni batrani si responsabili ne gandim unde am putea merge cel mai aproape. Asa se face ca acum vreo doua weekenduri am ales o destinate pasnica pentru tura/ plimbarea care avea sa sa dovedeasca foarte frumoasa si plina de surprize placute : Valea Horoabei.

Valea Horoabei are o reputatie de traseu periculos, un nemarcat vesnic amenintat cu inchiderea fiindca ar fi periculos si ar necesita acces doar sub supravegherea salvamont. Dupa ce am parcurs traseul cu usurinta, e drept, intr-o perioada in care apa lipsea cu desavarsire din zona stancoasa, nu vad niciun motiv pentru care traseul nu ar fi marcat si deschis publicului.

 

Desi nemarcat, traseul este usor de gasit datorita indicatorului imens care iti arata directia corecta dupa care tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti firul vaii pana incepe urcusul lin pe langa apa. Dupa cateva minute de urcus abrupt apare prima cascada care iti confirma ca esti pe drumul cel bun.

Sincer, cand am auzit de valea Horoabei imi imaginasem un traseu asemanator cu cel din Valea lui Stan, dar partea stancoasa, care necesita atentie si catarare pe stanci cu ajutorul cablurilor si scarilor metalice, este mult mai mica, poate nu reprezinta nici 30% din lungimea vaii.

Cu toate astea, traseul este frumos, chiar spectaculos, cu caderi de apa frumoase, arcade, numai bun pentru o iesire relaxanta care nu rezulta in dureri de picioare si plamani in pragul imploziei.

 

Odata intrat pe firul vaii, desi ochii sunt obisnuiti sa caute marcajele, iti dai seama repede ca traseul poate fi unul singur si nu e loc de rataciri, desi am vazut un grup care parea hotarat sa mearga exclusiv pe unde nu trebuia.

Partea cea mai frumoasa a traseului este asta :

Imediat dupa zona dintre stanci traseul continua urmand firul apei printre jenepeni, vegetatie luxurianta si roiuri de musculite care mi-au amintit de traseul spre Vf Retezat. Dupa iesirea din vale, marcata de aparitia a doua stane, exista doua variante de traseu de intoarcere : in stanga spre saua Strunga sau in dreapta, un pic pieptis pana se iese intr-o poteca ce coboara apoi spre Padina.

Am incercat sa identific si sa marchez pe Google maps traseul si a iesit desenul de mai jos. Daca ma insel amarnic astept sa fiu linsata in piata publica sau pe vreun grup de facebook de montaniarzi infocati, altfel, sper sa va fie de folos imaginea.

Traseu Horoabelor si retur

Traseu V Horoabei si retur ( foto G Maps + my mad drawing skills)

 

Ideea este simpla, odata iesiti din zona de jnepeni, cand apar cele doua stane « in cadru », se urca spre dreapta 10 – 15 m pana se intalneste un drum care poate fi urmat pana jos in Padina in pas lejer.

_blog

De aici spre dreapta pana la poteca

Noi am avut placerea de a parcurge vreo trei sferturi de traseu in echipa largita dupa ce o intrebare legata de traseu ne-a facut sa ne marim grupul cu doi companioni, cu care am schimbat cu placere impresii despre orice si am mai baut si o bere la sfarsit de traseu.

DSC_4960_blog

Chiar ma gandeam ca tot mai des intalnim pe munte grupuri cu oameni morocanosi, care nu saluta sau o fac fara sa ridice privirea de la nivelul bocancului si ca vremurile cand legai prietenii pe munte sunt de mult apuse cand au aparut I si D sa ne arate ca lucrurile nu stau chiar asa, ca muntele e inca plin de oameni faini, trebuie doar sa ii descoperi in multitudinea de oameni pusi pe « cucerit » munti, bifat trasee si alte activitati competitive in sensul negativ al cuvantului, care nu lasa loc de comunicare cu « strainii ».

La initiativa nou descoperitilor parteneri de drum am improvizat un traseu de intoarcere inedit, pe firul raului prin valea Ursului ( daca am inteles corect), traseu improvizat care ne-a purtat prin apa, pe stanci si busteni pana in fara intrarii la manastire unde am avut parte de “bucuria” revenirii la civilizatie, sau cum se cheama  nebunia din Padina din weekend.

A fost o tura  plimbare frumoasa, cu vreme excelenta si o companie pe masura, asa ca ne pregatim cu nerabdare pentru “data viitoare”.

DSC_5099_blog

La “terasa” in Padina

Va urma un album, candva, probabil mai spre iarna. 🙂

P.S Va rog sa ma scuzati pentru lipsa acuta de diacritice, am observant ca scrisul in limba romana corecta si sfanta imi ucide creativitatea, iar corectorul meu este in vacanta asa ca va livrez un produs brut, de cizelat ulterior.  Daca sunt cuvinte cu sens ambiguu pe fondul lipsei de diacritice sau doar vreti sa ma luati peste picior puteti sa o faceti aici prin intermediul unui comentariu sau pe facebook, dar acolo doar dupa ce dati un like la pagina.

Advertisements

Where my heart is

A Sunday getaway, perfect weather and the best colors in my favorite part of the country. We chased the colors of fall, smiling and feeling happy in front of such beauty and in great company. I chose to share with you a shot featuring my favorite mountain, my favorite flowers and the perfect feeling, the one you get only when doing what you love the most. DSC_1834

Would you like some honey with that tea?

honey for your tea

Dobrogea mea

 

Verde crud, verde nou, cer albastru si nori de vata de zahar.

DSC_9445

Cetati antice, lacuri albastre si atata viata care palpita in jurul tau inca iti aminteste ca esti viu, oricat de demult ai fi uitat lectia asta.

DSC_0511

Te trezesti din somnul greu al sufletului inchis prea des intre pereti prea gri si vise prea egoiste.

Uiti de serviciu, de probleme, de rate si liste de cumparaturi. Uiti sa fii egoist, suparat, robot corporatist, sa alergi dupa succesul efemer masurat in bani.

Te trezesti fiindca te doare sufletul de atata frumusete transpusa in verde, in albastru, in stoluri de berze care danseaza in cer, in campuri cu flori si lanuri survolate cu frenezie de mii de randunici.

DSC_0458

Frumusetea e o clipa de singuratate la malul marii, in care esti tu si gandurile tale si vantul bate usor, si o voce de striga de departe, dar o ignori.

DSC_0365

Frumusetea e un mar de asta toamna, zarit in geamul unei casute in care te gandesti ca ai putea locui cu fericirea daca ai putea sa te dezveti de tot ce s-a incapatanat societatea sa te invete ca e normal, ca inseamna succes si reusita, dupa standardele ei marunte.

DSC_0463

Fericirea e zborul grabit al pasarilor de pe lac, e declansarea butonului aparatului foto si sentimentul ca ai capturat clipa perfect, si ca o poti lua cu tine, acasa, ca sa te faca sa uiti, de cate ori vei vrea, ca viata nu se reduce la 8 ore in fata calculatorului ci la cele 8 secunde cand nu doar ca ai admirat natura, dar ai fost natura, viu si perfect scufundat in prezent, asemenea tuturor vietuitoarelor din jur.

DSC_0723

Nu ai cum sa nu te intalnesti cu fericirea si frumusetea in Dobrogea fiindca Dobrogea e viata pura, viata la superlativ si asteapta, ca o mama buna, sa te faca sa uiti de toate povestindu-ti despre un million de vieti mici ce-i umplu sufletul cu triluri si povesti derulate sub cel mai albastru cer pe care l-ai vazut vreodata.

page 1

Romania anului 2013

c

Draga Romania, ti-as ura la multi ani, dar te vad chinuita, umilita si calcata in picioare de atatea ghete incat stiu ca nu de urarea mea iti pasa astazi. Draga mea tara, ti-as ura in schimb sa iti deschizi inima si mintea si sa iti regasesti glasul astfel incat sa strigi in cor in fata nedreptatilor care te sugruma.

b

Romania, striga pentru oamenii de la Pungesti, pentru copiii tai de la Rosia Montana, pentru toate localitatile mari si mici in care iti este frant trupul in frame mici pe care se  grabesc sa le inhate maini si guri hulpave.  Eu plang cu tine pentru padurile furate, pentru apele contaminate, pentru sufletele vandute, dar cel mai tare plang pentru batranii batuti si umiliti de jandarmii care ar trebui sa ii apere. Plang fiindca libertatea e o minciuna in care am vrut sa credem dupa un la fel de mincinos decembrie 2013.

Plang fiindca am ajuns sa ne temen nu de hoti si criminali ci de guvernanti si de fortele de ordine, desi nu furam, nu incalcam legi, ci doar ne ridicam vocile atunci cand nedreptatile ne coplesesc.

Plang fiindca imi rasuna inca in urechi strigatele disperate ale oamenilor care au indraznit sa isi ridice vocile si pumnii in fata marilor nedreptati, a tradarii de tara.

https://www.youtube.com/watch?v=iP6UG2yqhKc

Romania mea, am trait 30 de ani sub vraja frumusetii tale, dar anul asta m-a facut sa inteleg ca esti asemenea unei femei extraordinar de frumoase care ascunde sub zambete enigmatice si sub haine largi multe rani proaspete.

 La multi ani, tara mea ? La multe voci unite impotriva nedreptatilor, la mult curaj si multa omenie, la lupta pentru valorile care ar trebui sa ne defineasca dincolo de parade scumpe si zambete false, dincolo de masti de mucava!

La multe nopti in strada, la multe voci unite impotriva abuzurilor, la multa omenie si la cat mai putine abuzuri, Romania, eu asta iti doresc in fiecare zi, de-acum si atata timp cat va fi nevoie pana vom castiga al nu stiu catelea razboi pentru libertate.

a

Happy

This is how a great weekend looks like

This is how a great weekend looks like

O poveste

DSC_2525

M-am jucat cu un 70 – 300 in weekendul petrecut cu colegii la Pestera. Ghiciti ce vreau sa imi aduca Mos Craciun anul asta 🙂

%d bloggers like this: